Demonizarea – experienţa extremă a răului

 

            Răul este produsul exerciţiului libertăţii în nefiresc, în nonsens. Deoarece libertatea este o trăsătură şi o posibilitate doar a fiinţelor care posedă conştiinţă de sine, înseamnă că răul apare doar în legătură cu persoana. Este alegerea persoanei. Răul săvârşit aduce cu sine o adâncire în fenomenul acesta al libertăţii în nefiresc. Şi astfel o persoană se poate pietrifica în rău, se poate adânci atât de mult în el, încât acesta devine modalitatea existenţei sale.

              Demonul este această pietrificare în rău. Răul se manifestă şi îl constatăm ca fiind „posibil”; înseamnă că şi existenţa demonului nu poate fi pusă sub semnul îndoielii. 

            Câtă este însă puterea lui asupra noastră? Ar fi posibile două răspunsuri: 

            - atât timp cât alegem modul lui de existenţă

            - cât îl îngăduie Dumnezeu.

            Omul fiind înzestrat cu voinţă liberă, are dreptul de a alege. Chiar şi în privinţa vieţii. Şi tocmai aici omul îşi ratează libertatea. Pentru că fiecare moment al vieţii este viaţă şi deci exerciţiu al libertăţii: fie eşec, fie împlinire. Neincluzând fiecare timp al vieţii în darul lui Dumnezeu, omul ratează nu o succesiune de etape temporale, ci chiar Viaţa. Orice clipă nevalorificată în Dumnezeu, este împotriva omului. Astfel, asemănându-se cu demonul în refuzul lui Dumnezeu, se aşează de fapt mai aproape de cel rău şi intră în plasa întinsă de acesta. 

            Deşi omul este susţinut în permanenţă de darul lui Dumnezeu, câteodată, datorită răutăţii cu care se împărtăşeşte, este lăsat de către Dumnezeu în stăpânirea celui rău, dar nu mai mult decât Dumnezeu îngăduie. Este şi cazul demonizatului din Evanghelie – fie că e vorba de răutatea din el, fie din strămoşii lui.

            Groaznică este viaţa aceasta descrisă în Evanghelia din Duminica a V-a după Rusalii (Matei  8, 28-34).

             Dar puterea celui rău asupra omului nu este nesfârşită, ci darul lui Dumnezeu din om este nelimitat. De aceea omul luptă împotriva demonului doar prin ceva mai mare decât acesta, prin harul lui Dumnezeu. Dumnezeu este scut omului împotriva oricărei uneltiri a celui rău îndreptată către om, aşa cum se spune într-una dintre rugăciunile din viaţa liturgică a Bisericii: înaintea lui Dumnezeu, puterea demonului „nici peste porci n-a avut stăpânire”.                                                                                      

Pr. prof. Scânteie Radu