Duminica lăsatului sec de carne (a Înfricoşătoarei judecăţi)
Mesajul divin al acestei duminici, zi a Învierii Domnului, e cel al Judecăţii, Evanghelia Judecăţii. Bunul Dumnezeu, vrea ca să ne pregătească, să o primim, ca o judecată şi ca o arvună a Judecăţii. Vorbeşte Domnul, Mântuitorul Iisus Hristos: ,,Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale. Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei? Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat? Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine? Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut. Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau; Străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat. Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit? El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut. Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică” (Matei 25, 31-46).
S-a grăit în mai multe feluri despre Judecată: ca un moment şi instanţă de spaimă, aproape numai de spaimă. Fiecare priveşte Ziua Judecăţii cu frică, ca pe ceva care pune capăt lumii pământeşti. Însă bunii creştini ştiu că defapt Judecata de Apoi presupune sfârşitul răutăţii şi a necazului din lumea aceasta. Numai cel nepregătit priveşte acea Zi cu frică.
Noi, însă, trebuie să luăm aminte aminte la cuvintele Evangheliei. Sfârşitul lumii nu poate fi despărţit de Evanghelie şi nici de venirea în lume a Mântuitorului Hristos care va veni ca un Judecător. Chiar dacă se dau alte înţelesuri cu scopul de a crea panică, Judecata e tresărire pentru fiecare. E trezire, e deşteptare.
Potrivit învăţăturii creştine ,,Tatăl are viaţă în sine şi a dat şi Fiului să aibă viaţă în Sine şi i-a dat putere să facă judecată, pentru că este Fiul Omului”(Ioan 5, 26-27). De aceea face El judecata: că e Fiul Omului. El, Fiul, toate ale noastre le-a luat, le ştie pe ale noastre. El fiind însuşi ispitit, poate şi celor ce sunt ispitiţi să le ajute. El a coborât până la chipul robului, pentru ca pe cât a coborât să-l şi ridice după cum spune Sf. Maxim Mărturisitorul. Din milă şi din dragoste Fiul lui Dumnezeu va veni în Ziua cea de Apoi întru slavă pe norii cerului însoţit de îngerii Lui. Şi toată lumea Îl va vedea şi se înfricoşa. De ce se va înfricoşa? Pentru că nu este pregătită. Pentru a preîntâmpina acest lucru, Sf. Scriptură ne îndeamnă: ,,Şi voi fiţi asemenea oamenilor care aşteaptă pe stăpânul lor când se va întoarce de la nuntă . Fericite sunt slugile acelea pe care, venind, stăpânul le va afla veghind”. Şi ne întrebăm ce va face atunci Stăpânul venind de la nuntă – nunta Mielului. ,,Venind, adevăr zic vouă, se va încinge, le va pune la masă şi, apropiindu-se, le va sluji”. Îi va pune pe toţi la masă şi le va sluji. La Judecată. De ce şi cum? Pentru că tocmai de slujire e vorba în Judecată. va despărţi cum desparte oile de capre. Îi va judeca pe oameni pentru faptele lor, pentru că nu au slujit cum se cuvine aproapelui. Cuvintele rostite de El atunci presupune fapta bună faţă de cel aflat în suferinţă:,,...flămând am fost, Mi-aţi dat să mănânc, însetat şi Mi-aţi dat să beau, străin şi M-aţi primit, gol şi M-aţi îmbrăcat, bolnav, M-aţi cercetat, în temniţă şi aţi venit la Mine”. Cele şase, sintagme – stările suferinţei şi răspunsul la ea – le ştim toţi: flămând, însetat, străin, gol, bolnav, în temniţă. Şi să slujim. Nu este om pe lume să nu ştie de ele.,,Doamne, când Te-am văzut?” Şi răspunsul: ,,Ceea ce a-ţi făcut celor mai mici ai mei mie mi-aţi făcut”. De aceea cei care au înţeles şi vor face acest lucru vor merge în Împărăţia cea veşnică iar ceilalţi la osânda veşnică pentru totodeauna.
Pr. Prof. Dumitru Dospin