Evanghelia de la Matei 14, 14-22

  

          Evanghelia acestei Duminici ne înfăţişează una dintre marile minuni săvârşite de Mântuitorul. Anume o minune săvârşită asupra naturii. Cu cinci pâini şi doi peşti, El a hrănit o mare mulţime de oameni. Locul pustiu, puţinătatea mijloacelor, mulţimea martorilor, cele douăsprezece coşuri de fărâmituri, toate arată  că a fost vorba de o minune concretă, care vine să confirme o dată mai mult puterea dumnezeiască a Mântuitorului.

          Minunea are unele precedente în Vechiul Testament. Astfel, ea ni-L arată oarecum pe Hristos ca pe noul Mesia. Căci, într-adevăr, există un evident paralelism între minunea hrănirii  cu mană a israeliţilor în pustie de către Moise şi înmulţirea pâinilor de către Hristos. La fel, există un paralelism între această  minune şi cea săvârşită de proorocul Elisei care, cu douăzeci de pâini (turte) de orz şi cu puţin grâu, a săturat o sută de oameni şi a mai rămas (IV Regi 4, 42-44). Dar Moise şi Elisei sunt numai “slugi”, adică mijlocitori umani ai minunii al cărei săvârşitor este, de fapt, Dumnezeu. Iisus însă este El Însuşi săvârşitorul  minunii, ca Fiu al lui Dumnezeu (Evrei 3, 5-6).

          Minunea a avut loc într-un “loc singuratic” (V B). Iisus tocmai fusese vestit de uciderea Sf. Ioan Botezătorul. Adânc întristat, a voit să Se retragă departe de mulţime, împreună cu ucenicii Săi. O mare mulţime de oameni, urmărind cu privirea traseul corabiei, s-a deplasat de-alungul ţărmului astfel atunci când  a coborât pe ţărm, Iisus a fost întâmpinat de aceştia. 

         Mântuitorului făcându-i-se “milă de aceştia” îi călăuzeşte pe calea mântuirii, prin învăţătura Sa dumnezeiască, dar le vindecă şi suferinţele trupeşti. Cât de fericiţi erau acum toţi aceşti oameni adunaţi în jurul Păstorului Celui Bun. (In 10, 1) N-au simţit cum trece ziua si se face târziu, nu s-au gândit că sunt atât de departe de casele lor, nici că nu mâncaseră toată ziua şi că nici nu luaseră de mâncare cu ei. 

          De această situaţie se arată însă îngrijoraţi ucenicii. Ei Îi atrag atenţia Mântuitorului şi-I cer să dea drumul mulţimilor, “ca să se ducă în sate şi   să-şi cumpere de mâncare”. (v 15) Pentru că se arată şi acum “puţin credincioşi” Domnul le dă o lecţie: dacă se îngrijorează atunci să le dea ei să mănânce. Ei răspund că nu au decât cinci pâini si doi peşti, iar banii nu le sunt de ajuns să cumpere puţină pâine.La porunca Domnului Iisus, ucenicii I-au adus cele cinci pâini şi doi peşti. Apoi Iisus a poruncit că oamenii să se aşeze “pe iarbă”. Domnul Iisus a luat “cele cinci pâini şi cei doi peşti şi, privind la cer, a binecuvântat şi frângând a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulţimilor” (v 19) Darurile împărţite ale Mântuitorului prin Sfinţii Săi Apostoli s-au înmulţit în chip minunat. Astfel încât nu numai că au mâncat toţi şi s-au săturat – “cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi copii” (Lc 9, 14)- şi strângând “rămăşiţele de fărâmituri”, au adunat “douăsprezece coşuri pline” (v 20)

            Aspectul cel mai important al simbolisticii minunii înmulţirii pâinii este cel euharistic. Acest simbolism euharistic este pus în lumină de toate relatările evanghelice despre înmulţirea pâinilor. De fiecare dată creştinii când se aflau adunaţi la săvârşirea Sf. Împărtăşanii (Euharistii), se ştiau “străini şi călători” (Evrei 11, 13) în “pustiul” acestei lumi, retrăiau situaţia mulţimii de odinioară adunate în jurul Mântuitorului.

          Aşadar şi noi să primim Pâinea Vieţii (Împărtăşania) “Cu frică şi cu cutremur” pentru a deveni moştenitori ai Împărăţiei Cerurilor. 

Pr. prof. Alin Mureşan